Alina Ivan

Cuvintele Dinauntrul Meu Alina Ivan

The Words Inside Me. Short Stories

This book is in Romanian. It contains pieces of writing, some in prose, others in verse, revealing the day-to-day thoughts, actions and reactions of a young wife and mother.

Iat? cum începe cartea de proz? scurt? Cuvintele din?untrul meu de Alina Maria Ivan, o fermec?toare culegere de proz? scurt? ?i poeme care oglindesc via?a de zi cu zi a unei tinere so?ii ?i mame:

Tr?iesc în fiecare zi povestea propriei mele vie?i, o via?? frumoas?, plin? de senza?ii, culori, forme ?i cuvinte. Am iubit cuvintele de când eram mic?. Auzeam câte un cuvânt de la mama sau tata ?i îmi r?mânea a?a suspendat, parc?, de retin?. "NEÎNDEMÂNATIC?" a?a îmi spunea mama când sc?pam mereu pe jos câte ceva. ?in minte c? am sc?pat o dat? o pung? întreag? de orez ?i mama m-a certat. Atunci mi-am promis s? nu îmi cert copiii niciodat?. Bineîn?eles c? nu m-am ?inut de promisiune.

Tr?iam al?turi de mama, tata ?i fratele meu mai mare într-un apartament din blocurile comuniste din Bra?ov. Ora?ul era mare, dar lumea mea era mic?, frumoas? ?i comod?. Pe atunci nu ?tiam ce înseamn? cap?t de coloan? sau frig, eram prea mic?, mult prea mic?. Am înv??at îns?, mai apoi, ce înseamn? toate acestea.

Mama era de o frumuse?e nemaipomenit?, pentru mine însemna tot ceea ceea ce este mai minunat în lume. Cât de mult o iubeam pe mama, a?a cum, de altfel, o iubesc ?i acum. C?lca rufe pe masa de lemn din buc?t?rie, mas? trainic? f?cut? de tat?l ei, bunicul meu, unul dintre cei mai stra?nici oameni pe care i-am cunoscut vreodat?.

Ne iubea bunicul. Nu ne spunea multe cuvinte, dar ne f?cea s? sim?im. Nu îl voi uita nicicând cum lucra între u?ile lui dragi, cum mângâia lemnul cu mâinile ?i cum sim?ea materialul c? devine ceea ce doreau s?tenii. Unii comandau la bunicul u?i, al?ii cadre de ferestre, al?ii scaune sau mese, dubluri la u?i sau cadre mari, ovale pentru biserica din sat. Eram mândr? c? ?tiam c? ramele acelea erau f?cute de mâinile bunicului ?i pentru mine Dumnezeu era în ele.

Da, mama c?lca în buc?t?ria apartamentului de dou? camere unde am locuit timp de dou?zeci ?i ?apte de ani, iar ai mei au locuit acolo treizeci ?i unu de ani. C?lca ?i razele soarelui se jucau în p?rul ei castaniu. "E?ti a?a de frumoas?, mami!" Mama c?lca cear?afuri mari, albe dup? ce le sp?la în cad? cu mâinile, stând parc? într-o pozi?ie nefireasc? acolo deasupra acelor lenjerii care, ude p?reau ni?te g?lu?ti chineze?ti uria?e. Ma?ina de sp?lat Albalux a ajuns târziu în apartamentul nostru cap?t de coloan?. Mama sp?la mult, c?lca, f?cea cur??enie, scotea covoarele afar? ?i le arunca peste b?t?tor ca un adev?rat b?rbat. Mama era femeie, b?rbat, tehnician, administrator, înv???toare, personaj, dar mai ales era mama, mama mea, mama pe care o am în?untru pentru totdeauna, femeia al c?rui sânge curge în venele mele.